
Incep aceste insemnari ca o dorinta de a pastra ceva din atmosfera si parfumul intalnirilor mele cu studentii care urmeaza un modul de psiho-pedagogie in cadrul diferitelor facultati. Fiecare intalnire de acest fel ma face sa reconsider tot ceea ce stiam despre educatie si invatare ca urmare a pregatirii mele universitare si profesionale. In putine medii de comunicare pe teme de educatie mi-a fost dat sa asist la o asemenea dorinta deschisa si entuziasta de a descoperi ce este invatarea!
Ultima intalnire cu studentii a fost chiar si mai interesanta. De obicei, numarul celor care vin la acest seminar nu depaseste 15-18. De data aceasta eram cu totii 25! Incercand sa descifram cum s-a transformat rolul profesorului de-a lungul timpului, studentii au identificat o serie de calitati pe care dascalii ar trebui sa le posede. Iata cateva dintre acestea:
- sa stie sa se faca inteles;
- sa fie carismatic;
- sa fie pasionat de domeniu;
- sa fie entuziast;
- sa ii placa sa lucreze cu tinerii;
- sa fie erudit;
- sa fie organizat;
- sa stie sa asculte;
- sa utilizeze modalitati diverse in activitatile de invatare;
- sa fie spontan;
- sa fie lider;
- sa fie indrumator si consilier;
- sa fie pasionat de a interactiona cu studentii;
- sa fie co-explorator al invatarii;
- sa ia in considerare nevoile elevilor/studentilor;
- sa fie tolerant.
Oare asteapta prea mult, sau prea putin studentii de la profesorii lor?
Alte aspecte discutate au fost:
- Detine profesorul adevarul, sau adevarul trebuie descoperit?
- Sunt relatiile informale dintre profesorii si elevi/studenti in masura sa faciliteze invatarea, sau dimpotriva?
- Este relatia mentor-discipol un model antic, prezent sau viitor?

