vineri, 8 decembrie 2006

10 mituri despre schimbare in educatie

Nu va temeti, nu voi scrie o prelegere despre nenumaratele teorii ale schimbarilor sociale si nici nu voi face referiri la solutiile de-a gata pe care ni le ofera astazi scrierile despre reformele in educatie. Prin profesie si interese, mi-a fost dat sa ma aflu in ultimii 10 ani pe valurile diverselor schimbari pe care le-a pretins sistemul de educatie in Romania si nu numai. Cele mai puternice momente in care am invatat cu adevarat au fost insa intalnirile cu elevii, studentii, profesorii, directorii, inspectorii scolari, parintii.

Dincolo de realitatile la firul ierbii pe care ni le ofera actorii scolii (si care ne invata - a cata oara - cat de lung si complicat este drumul de la politici la implementare), mi-am notat de-a lungul timpului o lista de mituri frecvent uzitate. In opinia mea, destructurarea acestora si repunerea in discutie a problematicilor pe care le inglobeaza ar reprezenta de fapt inceputul unei schimbari reale in educatie.
  1. Elevii nu mai sunt interesati sa invete;
  2. Elevii nu mai au respect fata de profesori;
  3. Metodele pedogogice active nu pot fi utilizate tot timpul si la toate disciplinele, deoarece acestea cer timp, programa trebuie parcursa si nu avem intotdeauna mijloacele necesare;
  4. Chiar daca incercam sa introducem inovatii in modul de organizare al invatarii, standardele de evaluare nu ne avantajeaza;
  5. Manualele alternative mai rau ne incurca;
  6. Parintii sunt dezinteresati de scoala; cele mai importante cauze ale esecului scolar sunt cele familiale;
  7. In scoala nu se fac discriminari (de gen, etnice, de statut social etc.), deoarece toti elevii sunt tratati la fel si sunt evaluati obiectiv pe baza de standarde comune;
  8. La scolile de arte si meserii se duc cei mai "slabi" elevi;
  9. O scoala buna este o scoala care are termopan si calculatoare;
  10. Nu se pot dezvolta programe extra-scolare deoarece nu sunt resurse.

joi, 7 decembrie 2006

Blogul unui calator

Graham Attwell este poate cel mai infocat sustinator al valentelor pe care le are invatarea informala, din cati cercetatori in domeniul educatiei am avut eu sansa sa intalnesc. Un calator prin definitie, n-ai sa ghicesti niciodata in ce colt al lumii se afla sau la ce conferinta isi incanta auditoriul!

Daca ii vizitezi blogul, insa, vei avea surpriza sa descoperi ca exista un loc in care Graham locuieste de parca n-ar fi nicaieri in alta parte, cu gandurile, emotiile, cautarile si mirarile lui. Iar resursele si marturiile stocate aici nu-s nici pe de parte neinteresante!

Asa ca, daca as cauta o resursa consistenta in domeniul invatarii informale, n-as ocoli Graham's blog si cea mai recenta prezentare a sa Learning landscapes.

Thanks, Graham! This post is about you!

luni, 4 decembrie 2006

Valente ale tensiunilor in invatare

Ati incercat vreodata ca la inceputul unui seminar sa invitati studentii la cateva reflectii spontane cu privire la ceea ce au invatat in ultima intalnire? M-am pregatit cu un reportofon si patru scaune asezate in cerc, in mijlocul salii. Si i-am ascultat. Si am observat ca cele mai profunde reflectii asupra activitatilor din seminarul trecut...
  • ... se concentreaza in jurul unor momente tensionate;
  • ... evoca intrebarile controversate si divergentele de opinii;
  • ... rememoreaza stari emotionale (pozitive sau negative) asociate activitatilor de invatare;
  • ... analizeaza reactiile facilitatorului si ale colegilor;
  • ... marturisesc schimbari de perspectiva si re-evaluari personale ale propriilor reprezentari despre subiect, despre colegi sau despre facilitator.

Cel putin interesant, as spune! Hmm..data viitoare ... mai multe intrebari, mai multe subiecte controversate, mai multe emotii!