Astazi e ziua mea!

A mai trecut un an! Un an in care m-am mai schimbat putin. Am invatat multe lucruri, mai ales prin comunicarea cu ceilalti. As spune ca a fost anul deschiderii mele spre comunicare. De la ceilalti am ascultat multe povesti si, prin reflectie, am mai descoperit cate ceva despre mine.

• Mi-am deschis acest blog, in ciuda temerilor de a nu fi suspectata de avangardism ieftin. Am avut ceva vizitatori, chiar si comentarii.
• Am devenit facilitator de cursuri on-line, am mai invatat cate ceva despre modul in care tehnologia poate creea social si mi-am facut noi prieteni virtuali;
• Am descoperit bloguri interesante; mi-am selectat o lista de RSS feed pe care o urmaresc in fiecare zi; mi se pare uimitor ca pot avea acces zi de zi la reflectiile unor persoane sau grupuri de la care pot invata, chiar daca nu le-am intalnit niciodata;
• Am descoperit Moodle si am invatat sa realizez design-ul, instrumentele si ghidurile pedagogice ale invatarii on-line;
• Am o lista lunga de contacte yahoo messenger si cativa prieteni de departe cu care mai stau la taifas pe Skype;
• Am calatorit mult; mereu oameni noi, culturi organizationale diferite, asteptari si stiluri de invatare diferite; diferentele nu inceteaza sa ma fascineze;
  
• Intalnirile cu studentii au fost sarbatori; am experimentat impreuna noi abordari in domeniul invatarii; nimic nu se compara cu entuziasmul lor si bucuria de a descoperi lucruri noi;
  
• Mi-am petrecut mai mult timp cu familia si in special cu nepotelul meu care are deja 1 si 4 luni!

Simt ca tot ce s-a intamplat in acest an e ca o panza multicolora ce s-a tesut pe nesimtite, reflectand o parte din mine despre care nu stiam ca exista. Imaginea mi-e inca difuza, o privesc si detaliile incearca sa ma convinga pe rand ca merita sa devina definitorii. Dar stiu ca mai am de tesut.

• Sunt multe lucruri pe care le-am inceput si nu le-am finalizat; de pilda teza de doctorat a carei finalizare o tot aman de ani;
• Pierd mult timp pentru lucruri care mi se par interesante, uitand de cele care sunt stringente si poate mai importante;
• Evit si aman sa iau o decizie importanta pentru viata mea personala; mi se pare mereu ca nu e momentul, dar teama ca timpul nu e de partea mea ma bantuie adesea;
• N-am reusit sa fiu total deschisa acestui blog. Recunosc ca in momentele mai putin placute n-am avut curaj sa scriu aici.
  

Ganduri de viitor? As vrea sa ma pot concentra mai mult pe lucrurile cu adevarat importante, sa dau o forma celor pe care le-am adunat pana acum, sa impartasesc mai mult (nu doar lucrurile placute, caci si greselile au valoare lor in invatare), as vrea sa pot lua deciziile care conteaza.

Despre timp si procesul Bologna

Doua sunt sursele mele de inspiratie in acest moment. Aparent fara legatura, vad acum fire subtile intre cele doua surse. Prima sursa e un filmulet care indeamna la reflectie asupra timpului, din multiple perspective. Cea de-a doua sursa e o scrisoare pe care am decoperit-o pe site-ul dedicat saptamanii Bologna in universitati (powered by ANOSR). Legatura dintre ele: poate e timpul sa ascultam cu adevarat ce asteptari au studentii nostri! Timpul lor conteaza!