Linkuri utile - 18 iunie 2007

• un filmuletul util despre functiile de baza ale unui wiki, pe site-ul the Common Craft Show
• un filmuletul despre RSS feed, Common Craft Show

Acces la educatie...

De ani buni, in Romania se vorbeste despre problema accesului la educatie. Programe guvernamentale, europene, internationale, seminarii si conferinte. Unele lucruri s-au mai schimbat. Conform datelor statistice privind sistemul de educatie din Romania, multe scoli au fost reabilitate, mobilierul si materialele didactice s-au innoit, exista mai putini profesori necalificati. Si totusi, discrepante inca exista. Uneori, acestea sunt mult mai adanci decat am fi dispusi sa ne imaginam.

De curand, colegul meu Lucian Voinea, a vizitat cateva scoli din comunitatile rurale in cadrul unui proiect de cercetare. A venit cu cateva fotografii care ne-au impresionat. Privind fotografiile m-am intrebat ce relevanta are pentru cei care traiesc in aceasta comunitate, discursurile actuale privind asigurarea calitatii in educatie, sanse egale pentru toti sau lupta importiva discriminarii?

In loc de raspuns, postez fotografiile si relatarea colegului meu, Lucian Voinea.

Zona în care se află localitatea este de deal. Maşina de teren hurducăie elegant peste pietre, ochiuri de apă şi crengi rupte. Peisajele se perindă prin faţa ochilor, dezvăluind locaţii numai bune pentru a petrece un minunat timp liber. Locurile sunt curate, căci oamenii, neputând avea acces în zonă, nu le-au luat sub dominaţia pet-ului, grătarului, hârtiilor, conservelor şi a celorlalte mostre ale civilizaţiei.

Drumul de acces este foarte prost. O parte a sa, cel care face accesul propriu-zis în localitate, este comun cu albia râului în perioada de inundaţii. Fără o maşină de teren, este problematic să ajungi în localitate.

Satul este de rudari. Odinioară, locuitorii săi meştereau linguri, castroane şi alte asemenea obiecte. Obiceiul s-a pierdut, nemaifiind continuat de copii. Acum, se mai practică producerea de mături, coşuri de nuiele etc.

Oamenii nu ştiu să scrie sau să citească. O soluţie ar fi organizarea la şcoala din sat a unor cursuri pentru adulţi, eventual să înveţe laolaltă cu cei mici.

Copiii se trezesc la 6 sau 7, mănâncă ceva, dacă au ce, se spală minimal, dacă se spală, apoi o pornesc cu vacile la păscut.

Casele sunt din chirpici, majoritatea având 1 sau 2 camere. Deasupra camerelor, sub acoperişul de lemn, se află un spaţiu pentru depozitarea fânului. Te duce cu gândul la evocările de odinioară, care spuneau că ploaia aducea în capul locatarilor casei găini şi alte lighioane domestice ce îşi făcuseră culcuş în fân. Rufele se usucă pe gard sau, mai rar, pe sfori întinse în curte. Te frapează imaginea antenelor de satelit, care stau ancorate alături de boarfele întinse la uscat.

Sambata, cu Graham Attwell despre educatie si invatare!

A trecut mai bine de o saptamana de cand Graham s-a intalnit cu cativa studenti in Bucuresti, la Institutul de Stiinte ale Educatiei. Sesiune, sambata dimineata, publicitate discreta...intr-adevar cativa studenti...putini si foarte buni! Cei mai multi dintre ei sunt cei care au construit Proiectul Bologna, de curand premiati pentru "cel mai bun proiect al anului 2006 la sectiunea Educatie si Cercetare” in cadrul Galei Societatii Civile. Felicitari! Dincolo de meritele proiectului, am descoperit de fapt o comunitate de practici care chiar functioneaza!

Un dialog deschis, povesti despre ce inseamna a fi student in Romania, proiecte de viitor. Apoi, in Cismigiu, s-au lipit doua mese...si nu ma mai saturam privindu-i...un grup punea la cale ziua de 1 iunie - o bucurie pentru copiii unui sat uitat de lume....cine aduce sfoara?...dar creioane colorate, dar mingi pentru copii?...cine are idei de activitati distractive cu copiii..Alti cativa pregateau statutul unei noi asociatii. Graham, incantat si entuziast!

Cateva marturii - fotografii si prezentarea lui Graham.

Linkuri utile - 6 mai 2007

Un articol consistent despre facilitarea on-line si rolul facilitatorului - Nancy White

Pedagogie in culori!

Probabil seminariile de pedagogie cu studentii se numara printre acele evenimente pe care le traiesc cu maxima intensitate. Timpul trece fara sa il percep, ma simt absorbita intr-o comunicare inedita cu o generatie pe care incerc sa o inteleg si de la care cred ca am de invatat. Aud adesea critici si amaraciune la adresa noilor generatii: nu mai citesc, nu vor sa invete, nu mai au respect, nu mai au valori.

Ii privesc lucrand, sustinand o opinie, zambind sau criticand si ma gandesc ca tare as fi vrut sa fiu si eu ca ei cand eram studenta. Imi place dezinvoltura lor, increderea in fortele proprii, curajul de a se expune unei confruntari. Multi dintre ei au activitati in organizatii de voluntariat, isi gasesc resurse, stiu sa se organizeze si sa propuna idealuri ambitioase, cum ar fi de pilda cel al instigatorilor Bologna: Noi schimbam educatia din Romania!

Si ma gandesc ca e la fel de mare pacatul sa nu avem incredere in noile generatii, pe cat e cel ca nu ne mai intereseaza sfatul varstnicilor.

Iata doua ipostaze intre care incerc sa imi gasesc repere:

1. Interviul din ziarul Gandul cu Domnul Profesor Eugen Noveanu, nominalizat pe blogul instigatorilor Bologna;
2. O grupa de studenti de la modulul de pedagogie, construind intr-un seminar proiectiile lor privind "o scoala buna".

Astazi e ziua mea!

A mai trecut un an! Un an in care m-am mai schimbat putin. Am invatat multe lucruri, mai ales prin comunicarea cu ceilalti. As spune ca a fost anul deschiderii mele spre comunicare. De la ceilalti am ascultat multe povesti si, prin reflectie, am mai descoperit cate ceva despre mine.

• Mi-am deschis acest blog, in ciuda temerilor de a nu fi suspectata de avangardism ieftin. Am avut ceva vizitatori, chiar si comentarii.
• Am devenit facilitator de cursuri on-line, am mai invatat cate ceva despre modul in care tehnologia poate creea social si mi-am facut noi prieteni virtuali;
• Am descoperit bloguri interesante; mi-am selectat o lista de RSS feed pe care o urmaresc in fiecare zi; mi se pare uimitor ca pot avea acces zi de zi la reflectiile unor persoane sau grupuri de la care pot invata, chiar daca nu le-am intalnit niciodata;
• Am descoperit Moodle si am invatat sa realizez design-ul, instrumentele si ghidurile pedagogice ale invatarii on-line;
• Am o lista lunga de contacte yahoo messenger si cativa prieteni de departe cu care mai stau la taifas pe Skype;
• Am calatorit mult; mereu oameni noi, culturi organizationale diferite, asteptari si stiluri de invatare diferite; diferentele nu inceteaza sa ma fascineze;
  
• Intalnirile cu studentii au fost sarbatori; am experimentat impreuna noi abordari in domeniul invatarii; nimic nu se compara cu entuziasmul lor si bucuria de a descoperi lucruri noi;
  
• Mi-am petrecut mai mult timp cu familia si in special cu nepotelul meu care are deja 1 si 4 luni!

Simt ca tot ce s-a intamplat in acest an e ca o panza multicolora ce s-a tesut pe nesimtite, reflectand o parte din mine despre care nu stiam ca exista. Imaginea mi-e inca difuza, o privesc si detaliile incearca sa ma convinga pe rand ca merita sa devina definitorii. Dar stiu ca mai am de tesut.

• Sunt multe lucruri pe care le-am inceput si nu le-am finalizat; de pilda teza de doctorat a carei finalizare o tot aman de ani;
• Pierd mult timp pentru lucruri care mi se par interesante, uitand de cele care sunt stringente si poate mai importante;
• Evit si aman sa iau o decizie importanta pentru viata mea personala; mi se pare mereu ca nu e momentul, dar teama ca timpul nu e de partea mea ma bantuie adesea;
• N-am reusit sa fiu total deschisa acestui blog. Recunosc ca in momentele mai putin placute n-am avut curaj sa scriu aici.
  

Ganduri de viitor? As vrea sa ma pot concentra mai mult pe lucrurile cu adevarat importante, sa dau o forma celor pe care le-am adunat pana acum, sa impartasesc mai mult (nu doar lucrurile placute, caci si greselile au valoare lor in invatare), as vrea sa pot lua deciziile care conteaza.

Experiente Moodle

Pe una dintre listele de discutii la care sunt inscrisa s-au schimbat cateva mesaje cu privire la Moodle. E drept ca nu s-au schimbat prea multe mesaje pe aceasta tema, dar am aflat ca exista un interes pentru aceasta platforma on-line. Am vizitat si eu cateva si mi s-a parut interesant cat de diferit arata diversele cursuri, desi optiunile platformei sunt aceleasi.

Despre Moodle am aflat mai multe pe pagina http://moodle.org. Sunt acolo si optiuni de descarcare. Din experienta mea, e relativ simplu de instalat pe un server.

Tocmai experimentez acum o astfel de platforma in cadrul unor proiecte la Institutul de Stiinte ale Educatiei. Astept pentru moment inscrierea studentilor de la SNSPA la un modul de pedagogie.

Puteti vizita site-ul aici: http://training.ise.ro

Nevazutii tineri ai sistemului de educatie

In anul 2005, 20,8% dintre tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani nu erau cuprinsi in nicio forma de educatie sau formare profesionala. Cu alte cuvinte, aproximativ 20% dintre tinerii Romaniei fie nu trecusera niciodata pe la scoala, fie vizitasera scoala pentru o perioada de timp, dar fara sa depaseasca 8 sau 10 clase. Oricare ar fi fost situatia acestora, sistemul de educatie nu a reusit sa le ofere sansele minime de integrare socio-profesionala.

Cine sunt acesti tineri si cum se descurca ei intr-o Romanie proaspat integrata in UE? Ce sanse au acestia de a gasi un loc de munca decent? Ce reprezinta pentru ei un deziderat ca acela al educatiei pemrmanente (lifelong learning) atat de discutat in Europa? Ce angajator ar putea fi convins sa ofere un loc de munca unui tanar care nu detine un certificat de calificare si, uneori, nici macar unul de absolvire a 8 sau 10 clase?

In ultima vreme, am avut ocazia sa stau de vorba cu cativa dintre acesti tineri. Destinul multora dintre ei este marcat de probleme in familie, saracie sau situatii de viata la limita supravieturii. Mobilitatea geografica a familie reprezinta in multe cazuri un factor asociat intreruperii scolii.

Pe de alta parte, fiecare intalnire cu un astfel de tanar mi-a dezvaluit personalitati interesante, experiente de viata din care au avut foarte multe de invatat, capacitate de reflectie asupra propriului destin, dar si dezamagiri, neincredere in propriile forte sau fatalism.

Cel mai mult m-au impresionat insa varietatea experientelor de invatare prin care au fost nevoiti sa treaca. Cei mai multi dintre tinerii cu care am stat de vorba detineau competente dobandite in diverse contexte: munca in gospodarie, cresterea fratilor mai mici, munci temporare in diverse domenii, situatii dificile de viata.

Unul dintre tinerii de 18 ani care nu fusese niciodata la scoala imi spunea cu convingere la inceputul interviului ca nu stie sa citeasca, sa scrie sau sa socoteasca. Dar cand imi povestea despre o experienta de munca intr-o alta localitate spunea cam asa ...nu puteam veni acasa decat la o saptamana. Distanta era mare. Pana la Bucuresti vreo 50 KM si de acolo inca vreo 300 Km. Numai dus, 350 KM, in total vreo 700 KM! Aha! Stia sa calculeze, stia sa aproximeze, parcursese distanta aceasta o buna perioada de timp!

Un altul lucrase mai bine de cativa ani la un depozit de lemne. Cu ziua sau ori de cate ori patronul avea nevoie de mana de lucru. Mi-a povestit cu lux de amanunte peste 7 specii de arbori, cu descrieri tehnice si calitati de ardere. Invatase asta de la clientii care veneau sa cumpere lemn!

Cel de-al treilea era expert in cresterea copiilor. Stia ce e bine si ce nu e bine sa manance un copil, cum trebuie supravegheat si ce valori ar trebui transmise in educatia in familie.

Din pacate, nici un certificat nu confirma competentele pe care le detin. Pe de alta parte, certificatele de absolvire a 4, 8 sau zece clase spun la fel de putin despre ce stiu, pot sa faca sau ar putea sa faca acestia.

In aceste conditii, drumul acestor tineri spre piata muncii sau reintoarcerea la educatie este anevioasa, daca nu imposibila. Atunci cand renunta la fatalism, visul de a pleca in Europa le incalzeste un licar de speranta.

Pentru acesti tineri, sistemul de educatie actual nu are prea multe oferte. E imbucurator faptul ca tot mai mult tineri in Romania se indreapta spre invatamantul superior. In acelasi timp insa, aproape 20% dintre tinerii romani raman nevazuti, dezamagiti si neincrezatori in sansele si viitorul lor.

Web 2.0. sau nevoia de a regandi educatia

Un filmulet care stimuleaza la reflectie! Cum ne influenteaza noile instrumente de tip social software modul in care invatam? In ce masura educatia valorizeaza capacitatile si abilitatile pe care elevii si studentii, ca utilizatori predilecti, le dobandesc in spatiul virtual? Cum ar putea fi integrate aceste instrumente in educatie, astfel incat invatarea sa devina autentica, personalizata, flexibila, creativa? Ce tip de pedagogie se potriveste acestei invatari? Doar cateva intrebari care mi-au venit in minte vizionand acest filmulet.

despreeducatie.ro

Pentru ca zilele trecuta m-am inscris pe trafic.ro, am cautat din curiozitate site-urile dedicate educatiei. Numar impresionant, as zice! 1087 de site-uri educationale inscrise! Oricum, din tot ce am reusit sa vad, cel mai mult mi-au placut:

- Magic Land - un site creativ pentru copiii prescolari, unde poti gasi povesti ale copiilor despre Harry Poter tr, dar si multe alte surprize pentru cei mici!
- Didactic.ro - un site care, pe langa multe resurse interesante, pare a fi constituit ca o comunitate de practici a profesorilor si invatatorilor din invatamantul primar si gimnazial;
- Bologna.ro - un site interactiv, rezultat al unei comunitati de practici in plina dezvoltare la care participa cu entuziasm studenti, profesori, societatea civila.