Despre timp si procesul Bologna

Doua sunt sursele mele de inspiratie in acest moment. Aparent fara legatura, vad acum fire subtile intre cele doua surse. Prima sursa e un filmulet care indeamna la reflectie asupra timpului, din multiple perspective. Cea de-a doua sursa e o scrisoare pe care am decoperit-o pe site-ul dedicat saptamanii Bologna in universitati (powered by ANOSR). Legatura dintre ele: poate e timpul sa ascultam cu adevarat ce asteptari au studentii nostri! Timpul lor conteaza!

"Educatia - variabila a constructiei democratiei"

In ultimul seminar de pedagogie cu studentii de la SNSPA am incercat sa analizam cateva dintre principiile invatarii. Unul dintre acestea era principiul orizontalitatii in invatare, conform caruia asistam astazi la o schimbare a paradigmei privind conctructia cunoasterii. Verticalitatea ce statea la baza schimbului informational, cunoasterea care avea loc de la parinti la copii, de la profesori la elevi, de la experti la novici este inlocuita de orizontalitate. Aceasta noua paradigma (principiul orizontalitatii) sustine ca fluxul de cunoastere se desfasoare si intre membrii grupurilor de egali (din punctul de vedere al varstei, statusului, etc) : intre expertii din diferite domenii, intre colegii din diferite tari, intre elevi si studenti. Pornind de la acest principiu, una dintre studente, Nicoleta Stanescu, scria intr-un eseu: "educatia poate deveni o variabila demna de a fi luata in calcul in constructia democratica."

Relatia dintre educatie si democratie, consacrata ca subiect de John Dewey, a stat la baza dezvoltarii teoriilor constructivismului social, conform carora invatarea intre egali este esentiala in procesul cunoasterii.

Iata ca intalnirile cu studentii incep sa nasca interese si cautari, elemente esentiale in invatare...

rolul facilitatorului on-line: momente cheie

Astazi am avut surpriza sa descopar blog-ul unui prieten, James Kariuki, pe care l-am cunoscut vara trecuta cu ocazia unui curs online despre facilitarea invatarii. Am gasit aici o referinta cu privire la cateva intrebari care mi s-au parut interesante cu privire la calitatile unui bun facilitator al invatarii in medii on-line:

• Cum poate recunoaste un facilitator nevoia de a interveni in discutie?
• Cum ar putea facilitatorul sa incurajeze invatarea independenta?
• Cum poate un facilitator sa identifice echilibrul intre independenta studentului si nevoia de confort psihologic intr-un mediu on-line?

Conform Clegg, P., and J. Heap. 2006, exista trei niveluri de competenta cognitiva a celor care invata. Fiecare nivel presupune tipuri diferite de interventii ale facilitatorului:

• Nivelul 1. Prezentarea propriei opinii sau experiente, relatia cu experienta/opiniile ceilorlalti, utilizare experientei/opiniilor altora pentru a argumenta propriile opinii. La acest nivel, facilitatorul trebuie sa sprijine, sa incurajeze, sa stimuleze discutiile si descrierile, sa arate empatie dar sa nu judece sau sa intervina prea mult. (“acting with prudent inaction”)

• Nivelul 2. Raportarea unor concepte noi la practica. La acest nivel, facilitatorul trebuie sa demonstreze ca este disponibil sa sprijine, sa ofere studentilor resurse suplimentare, sa ridice probleme, sa propuna subiecte de dezbatere care sa lege teoria de practica;

• Nivelul 3. Raportarea unor concepte noi la alte resurse academice. La acest nivel, studentii au mai multa independenta in ceea ce invata. Facilitatorul trebuie doar sa incurajeze initativele studentului, sa sesizeze eventualele erori de interpretare, sa puna intrebari relevante in raport cu unele concepte mai dificile, sa se asigure ca referirile la surse sunt corecte si sa incurajeze independenta.

Referinte suplimentare:
Clegg, P., and J. Heap. 2006. Facing the challenge of e-learning: Reflections on Teaching Evidence-Based Practice through Online Discussion Groups. Innovate 2 (6). Available from http://www.innovateonline.info/index.php?view=article&id=290 (accessed September 3, 2006).

despre educatie astazi

Incep aceste insemnari ca o dorinta de a pastra ceva din atmosfera si parfumul intalnirilor mele cu studentii care urmeaza un modul de psiho-pedagogie in cadrul diferitelor facultati. Fiecare intalnire de acest fel ma face sa reconsider tot ceea ce stiam despre educatie si invatare ca urmare a pregatirii mele universitare si profesionale. In putine medii de comunicare pe teme de educatie mi-a fost dat sa asist la o asemenea dorinta deschisa si entuziasta de a descoperi ce este invatarea!

Ultima intalnire cu studentii a fost chiar si mai interesanta. De obicei, numarul celor care vin la acest seminar nu depaseste 15-18. De data aceasta eram cu totii 25! Incercand sa descifram cum s-a transformat rolul profesorului de-a lungul timpului, studentii au identificat o serie de calitati pe care dascalii ar trebui sa le posede. Iata cateva dintre acestea:

• sa stie sa se faca inteles;
• sa fie carismatic;
• sa fie pasionat de domeniu;
• sa fie entuziast;
• sa ii placa sa lucreze cu tinerii;
• sa fie erudit;
• sa fie organizat;
• sa stie sa asculte;
• sa utilizeze modalitati diverse in activitatile de invatare;
• sa fie spontan;
• sa fie lider;
• sa fie indrumator si consilier;
• sa fie pasionat de a interactiona cu studentii;
• sa fie co-explorator al invatarii;
• sa ia in considerare nevoile elevilor/studentilor;
• sa fie tolerant.

Oare asteapta prea mult, sau prea putin studentii de la profesorii lor?

Alte aspecte discutate au fost:

• Detine profesorul adevarul, sau adevarul trebuie descoperit?
• Sunt relatiile informale dintre profesorii si elevi/studenti in masura sa faciliteze invatarea, sau dimpotriva?
• Este relatia mentor-discipol un model antic, prezent sau viitor?