vineri, 26 ianuarie 2007

Valorificarea dimensiunii de gen in educatie

Ceea ce ne defineste ca femei sau barbati reprezinta un lung sir de experiente de invatare sociala, in familie, in cercul de prieteni, in scoala sau in alte contexte. Ca institutie sociala, scoala reprezinta un important laborator al proceselor de constructie de gen la elevi. Din aceasta perspectiva, modul în care sunt organizate experientele de învatare, atât prin continutul lor explicit sau implicit, cât si prin modelele de activitate cognitiva si de interactiune sociala pe care le presupun, pot exercita influente semnificative asupra constientizarii si interiorizarii de gen, asupra asumarii sau exercitarii rolurilor de gen.

Este de presupus ca exista însa o serie de strategii didactice care au un potential mai ridicat de favorizare a constructiilor de gen, în timp ce altele sunt neutre la dimensiunea de gen sau pur si simplu ignora aceasta perspectiva. Alegerea unui anumit tip de strategii didactice reprezinta asadar o optiune care poate influenta modul în care se realizeaza procesele de constructie de gen la elevi.

Interiorizarea de gen este deopotriva un proces psihologic (filtrat prin prisma caracteristicilor individuale ale elevilor, a profilului psiho-intelectual, a intereselor si aptitudinilor fiecarui elev), dar si social (construit pemanent în interactiunile sociale în care elevul este actor). Ca urmare, din perspectiva psihologica, este de presupus ca acele strategii didactice de predare-învatare-evaluare care pun accentul pe cunoasterea, respectarea si valorificarea caracteristicilor individuale ale elevilor - fete sau baieti -
favorizeaza în mai mare masura procesul de constientizare si interiorizare a genului. De asemenea, corespunzator perspectivei sociologice, este de presupus ca activitatile de învatare care antreneaza elevii într-un univers de interactiuni sociale cât mai diverse, în contexte cât mai apropiate de cele reale favorizeaza în mai mare masura procesele de constructie de gen.

Conform principiului egalitatii de sanse în educatie, este necesar ca strategiile didactice utilizate în clasa sa promoveze valori, practici sau tratamente care sa nu introduca discriminari de gen (asupra fetelor, pentru ca sunt fete, sau asupra baietilor pentru ca sunt baieti). În acest sens, strategiile didactice de predare-învatare-evaluare care utilizeaza în aceeasi masura modele, practici si experiente de viata atât masculine, cât si feminine, au un potential mai ridicat de respectare a principiului egalitatii de sanse în educatie din perspectiva gen.

Acum 3 ani, participam la o cercetare cu o tema inedita - perspective de gen in educatie. Imi amintesc si acum surprinderea cadrelor didactice cu care am stat vorba in cadrul cercetarii cu privire la o astfel de tema. Eu predau matematica, spunea o profesoara! Pentru mine nu conteaza daca elevii mei sunt fete sau baieti! Matematica este aceeasi pentru toti!

Si totusi, matematica se poate invata in multe feluri. Exemplele pe care le utilizam, continutul non-matematic al unor probleme, imaginile utilizate in manuale, tipul de solicitari nu sunt intotdeauna lipsite de mesaje de gen.

Teme de reflectie asupra dimensiunii de gen in predarea diverselor arii curriculare, dar si sugestii privind strategiile didactice in raport cu procesele de constructie a genului in educatie ne propun 8 publicatii realizate anul trecut de Institutului de Stiinte ale Educatiei. Lucrarile au fost publicate cu sprijinul Reprezentantei UNICEF in Romania si se distribuie gratuit cadrelor didactice care doresc sa se familiarizeze cu perspectiva pedagogica in abordarea dimensiunii de gen in educatie.

Publicatiile trateaza pe rand ariile curriculare matematica si stiintele naturii, tehnologii, arte, educatie fizica si sport, limba si comunicare, om si societate, consiliere si orientare. De asemenea, una dintre publicatii contine un glosar de termeni privind dimensiunea de gen in educatie si un instrument de evaluare a institutiei scolare din perspectiva respectarii echitatii de gen.

Un comentariu:

mirunescu spunea...

majoritatea problemelor noastre din educatie nu cred ca provin din lipsa fondurilor,lipsa resurselor tehnice a termopanelor si altele, ci din atitudini ca a profesoarei: eu predau x materie, care asa se preda ca asa am invatat si nu exista alta metoda, ca asa se preda.
argument pe care in forma lui cea mai simpla l-am practic toti cand eram mici: de d'aia.