Pedagogie in culori!

Probabil seminariile de pedagogie cu studentii se numara printre acele evenimente pe care le traiesc cu maxima intensitate. Timpul trece fara sa il percep, ma simt absorbita intr-o comunicare inedita cu o generatie pe care incerc sa o inteleg si de la care cred ca am de invatat. Aud adesea critici si amaraciune la adresa noilor generatii: nu mai citesc, nu vor sa invete, nu mai au respect, nu mai au valori.

Ii privesc lucrand, sustinand o opinie, zambind sau criticand si ma gandesc ca tare as fi vrut sa fiu si eu ca ei cand eram studenta. Imi place dezinvoltura lor, increderea in fortele proprii, curajul de a se expune unei confruntari. Multi dintre ei au activitati in organizatii de voluntariat, isi gasesc resurse, stiu sa se organizeze si sa propuna idealuri ambitioase, cum ar fi de pilda cel al instigatorilor Bologna: Noi schimbam educatia din Romania!

Si ma gandesc ca e la fel de mare pacatul sa nu avem incredere in noile generatii, pe cat e cel ca nu ne mai intereseaza sfatul varstnicilor.

Iata doua ipostaze intre care incerc sa imi gasesc repere:

1. Interviul din ziarul Gandul cu Domnul Profesor Eugen Noveanu, nominalizat pe blogul instigatorilor Bologna;
2. O grupa de studenti de la modulul de pedagogie, construind intr-un seminar proiectiile lor privind "o scoala buna".

Astazi e ziua mea!

A mai trecut un an! Un an in care m-am mai schimbat putin. Am invatat multe lucruri, mai ales prin comunicarea cu ceilalti. As spune ca a fost anul deschiderii mele spre comunicare. De la ceilalti am ascultat multe povesti si, prin reflectie, am mai descoperit cate ceva despre mine.

• Mi-am deschis acest blog, in ciuda temerilor de a nu fi suspectata de avangardism ieftin. Am avut ceva vizitatori, chiar si comentarii.
• Am devenit facilitator de cursuri on-line, am mai invatat cate ceva despre modul in care tehnologia poate creea social si mi-am facut noi prieteni virtuali;
• Am descoperit bloguri interesante; mi-am selectat o lista de RSS feed pe care o urmaresc in fiecare zi; mi se pare uimitor ca pot avea acces zi de zi la reflectiile unor persoane sau grupuri de la care pot invata, chiar daca nu le-am intalnit niciodata;
• Am descoperit Moodle si am invatat sa realizez design-ul, instrumentele si ghidurile pedagogice ale invatarii on-line;
• Am o lista lunga de contacte yahoo messenger si cativa prieteni de departe cu care mai stau la taifas pe Skype;
• Am calatorit mult; mereu oameni noi, culturi organizationale diferite, asteptari si stiluri de invatare diferite; diferentele nu inceteaza sa ma fascineze;
  
• Intalnirile cu studentii au fost sarbatori; am experimentat impreuna noi abordari in domeniul invatarii; nimic nu se compara cu entuziasmul lor si bucuria de a descoperi lucruri noi;
  
• Mi-am petrecut mai mult timp cu familia si in special cu nepotelul meu care are deja 1 si 4 luni!

Simt ca tot ce s-a intamplat in acest an e ca o panza multicolora ce s-a tesut pe nesimtite, reflectand o parte din mine despre care nu stiam ca exista. Imaginea mi-e inca difuza, o privesc si detaliile incearca sa ma convinga pe rand ca merita sa devina definitorii. Dar stiu ca mai am de tesut.

• Sunt multe lucruri pe care le-am inceput si nu le-am finalizat; de pilda teza de doctorat a carei finalizare o tot aman de ani;
• Pierd mult timp pentru lucruri care mi se par interesante, uitand de cele care sunt stringente si poate mai importante;
• Evit si aman sa iau o decizie importanta pentru viata mea personala; mi se pare mereu ca nu e momentul, dar teama ca timpul nu e de partea mea ma bantuie adesea;
• N-am reusit sa fiu total deschisa acestui blog. Recunosc ca in momentele mai putin placute n-am avut curaj sa scriu aici.
  

Ganduri de viitor? As vrea sa ma pot concentra mai mult pe lucrurile cu adevarat importante, sa dau o forma celor pe care le-am adunat pana acum, sa impartasesc mai mult (nu doar lucrurile placute, caci si greselile au valoare lor in invatare), as vrea sa pot lua deciziile care conteaza.

Experiente Moodle

Pe una dintre listele de discutii la care sunt inscrisa s-au schimbat cateva mesaje cu privire la Moodle. E drept ca nu s-au schimbat prea multe mesaje pe aceasta tema, dar am aflat ca exista un interes pentru aceasta platforma on-line. Am vizitat si eu cateva si mi s-a parut interesant cat de diferit arata diversele cursuri, desi optiunile platformei sunt aceleasi.

Despre Moodle am aflat mai multe pe pagina http://moodle.org. Sunt acolo si optiuni de descarcare. Din experienta mea, e relativ simplu de instalat pe un server.

Tocmai experimentez acum o astfel de platforma in cadrul unor proiecte la Institutul de Stiinte ale Educatiei. Astept pentru moment inscrierea studentilor de la SNSPA la un modul de pedagogie.

Puteti vizita site-ul aici: http://training.ise.ro

Nevazutii tineri ai sistemului de educatie

In anul 2005, 20,8% dintre tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani nu erau cuprinsi in nicio forma de educatie sau formare profesionala. Cu alte cuvinte, aproximativ 20% dintre tinerii Romaniei fie nu trecusera niciodata pe la scoala, fie vizitasera scoala pentru o perioada de timp, dar fara sa depaseasca 8 sau 10 clase. Oricare ar fi fost situatia acestora, sistemul de educatie nu a reusit sa le ofere sansele minime de integrare socio-profesionala.

Cine sunt acesti tineri si cum se descurca ei intr-o Romanie proaspat integrata in UE? Ce sanse au acestia de a gasi un loc de munca decent? Ce reprezinta pentru ei un deziderat ca acela al educatiei pemrmanente (lifelong learning) atat de discutat in Europa? Ce angajator ar putea fi convins sa ofere un loc de munca unui tanar care nu detine un certificat de calificare si, uneori, nici macar unul de absolvire a 8 sau 10 clase?

In ultima vreme, am avut ocazia sa stau de vorba cu cativa dintre acesti tineri. Destinul multora dintre ei este marcat de probleme in familie, saracie sau situatii de viata la limita supravieturii. Mobilitatea geografica a familie reprezinta in multe cazuri un factor asociat intreruperii scolii.

Pe de alta parte, fiecare intalnire cu un astfel de tanar mi-a dezvaluit personalitati interesante, experiente de viata din care au avut foarte multe de invatat, capacitate de reflectie asupra propriului destin, dar si dezamagiri, neincredere in propriile forte sau fatalism.

Cel mai mult m-au impresionat insa varietatea experientelor de invatare prin care au fost nevoiti sa treaca. Cei mai multi dintre tinerii cu care am stat de vorba detineau competente dobandite in diverse contexte: munca in gospodarie, cresterea fratilor mai mici, munci temporare in diverse domenii, situatii dificile de viata.

Unul dintre tinerii de 18 ani care nu fusese niciodata la scoala imi spunea cu convingere la inceputul interviului ca nu stie sa citeasca, sa scrie sau sa socoteasca. Dar cand imi povestea despre o experienta de munca intr-o alta localitate spunea cam asa ...nu puteam veni acasa decat la o saptamana. Distanta era mare. Pana la Bucuresti vreo 50 KM si de acolo inca vreo 300 Km. Numai dus, 350 KM, in total vreo 700 KM! Aha! Stia sa calculeze, stia sa aproximeze, parcursese distanta aceasta o buna perioada de timp!

Un altul lucrase mai bine de cativa ani la un depozit de lemne. Cu ziua sau ori de cate ori patronul avea nevoie de mana de lucru. Mi-a povestit cu lux de amanunte peste 7 specii de arbori, cu descrieri tehnice si calitati de ardere. Invatase asta de la clientii care veneau sa cumpere lemn!

Cel de-al treilea era expert in cresterea copiilor. Stia ce e bine si ce nu e bine sa manance un copil, cum trebuie supravegheat si ce valori ar trebui transmise in educatia in familie.

Din pacate, nici un certificat nu confirma competentele pe care le detin. Pe de alta parte, certificatele de absolvire a 4, 8 sau zece clase spun la fel de putin despre ce stiu, pot sa faca sau ar putea sa faca acestia.

In aceste conditii, drumul acestor tineri spre piata muncii sau reintoarcerea la educatie este anevioasa, daca nu imposibila. Atunci cand renunta la fatalism, visul de a pleca in Europa le incalzeste un licar de speranta.

Pentru acesti tineri, sistemul de educatie actual nu are prea multe oferte. E imbucurator faptul ca tot mai mult tineri in Romania se indreapta spre invatamantul superior. In acelasi timp insa, aproape 20% dintre tinerii romani raman nevazuti, dezamagiti si neincrezatori in sansele si viitorul lor.

Web 2.0. sau nevoia de a regandi educatia

Un filmulet care stimuleaza la reflectie! Cum ne influenteaza noile instrumente de tip social software modul in care invatam? In ce masura educatia valorizeaza capacitatile si abilitatile pe care elevii si studentii, ca utilizatori predilecti, le dobandesc in spatiul virtual? Cum ar putea fi integrate aceste instrumente in educatie, astfel incat invatarea sa devina autentica, personalizata, flexibila, creativa? Ce tip de pedagogie se potriveste acestei invatari? Doar cateva intrebari care mi-au venit in minte vizionand acest filmulet.

despreeducatie.ro

Pentru ca zilele trecuta m-am inscris pe trafic.ro, am cautat din curiozitate site-urile dedicate educatiei. Numar impresionant, as zice! 1087 de site-uri educationale inscrise! Oricum, din tot ce am reusit sa vad, cel mai mult mi-au placut:

- Magic Land - un site creativ pentru copiii prescolari, unde poti gasi povesti ale copiilor despre Harry Poter tr, dar si multe alte surprize pentru cei mici!
- Didactic.ro - un site care, pe langa multe resurse interesante, pare a fi constituit ca o comunitate de practici a profesorilor si invatatorilor din invatamantul primar si gimnazial;
- Bologna.ro - un site interactiv, rezultat al unei comunitati de practici in plina dezvoltare la care participa cu entuziasm studenti, profesori, societatea civila.

Incurajarea comunitatilor de practici - o posibila strategie de schimbare in educatie?

Nu de mult, Beverly Trayner semnala aparitia unui site resursa cu privire la idea de comunitate de practici. Am vizitat site-ul si gasesc ca este una dintre cele mai accesibile si structurate resurse despre idea comunitatilor de practici la care am avut acces pana acum. Din pacate, resurse in limba romana pe acest subiect sunt destul rare, asa ca incerc aici un exercitiu de traducere a unor elemente cheie care definesc o comunitate de practici.


Comunitatea: O comunitate de practici este un grup care se auto-organizeaza. Membrii acestui grup impartasesc un scop comun, o modalitate de lucru si de comunicare si se pun de acord asupra rezultatelor pe care doresc sa le obtina. Membrii unei comunitati de practici pot apartine aceleasi organizatii, dupa cum pot proveni si din organizatii diferite.
Domeniul: O comunitate de practici se ocupa de un domeniu specific de care sunt interesati toti membri sai, chiar daca acestia au o pregatire profesionala diferita sau perspective diferite asupra aceluiasi domeniu de interes.
Practici: Cel mai important aspect intr-o comunitate de practici sunt experientele concrete si intrebarile. Membrii unei comunitati de practici isi impartasesc propriile experiente intr-un domeniu si incearca sa identifice impreuna raspunsuri la intrebari sau modalitati utile in rezolvarea propriilor probleme.
Motivatia: Membrii unei comunitati de practici pun pasiune in participarera lor la aceasta comunitate deoarece sunt constienti ca pot invata din aceasta experienta. Aceasta inseamna ca membrii unei comunitati de practici sunt implicati personal si motivati. Ei nu sunt doar simpli reprezentati ai unei institutii sau alteia.
Mandat: Prin mandatul oferit membrilor comunitatii, organizatiile implicate sunt interesate si dedicate comunitatilor de practici. Acestea definesc domeniul de interes al comunitatii si rezultatele asteptate.
Structura: Orice comunitate de practici poate avea o un echilibru intre o structura formala si una informala. O comunitate de practici depaseste limitele unei singure organizatii si are rolul de a intr-realationa mai multe organizatii.

Exista astfel de comunitati de practici in educatie? Probabil exista, dar nu mi-a fost dat sa gasesc prea des astfel de comunitati in munca mea de cercetare. Cadrele didactice, directorii de scoala, parintii si elevii, profesorii si studentii, alti actori la nivel local nu au foarte multe ocazii de a comunica, de a-si identifica impreuna problemele, de a-si impartasi experientele si de a cauta impreuna solutii. Lumea scolii este inca separata in caste iar scolile sau universitatile comunica destul de putin intre ele. Asa se face, de pilda, ca multe scoli care au fost implicate in diferite proiecte au dobandit experiente valoroase care raman inca necunoscute unor scoli vecine, chiar daca acestea sa alfa la doar cativa metri distanta.

Ma intreb in ce masura stimularea si sprijinirea unor comunitati de practici in educatie ar putea sa imbunatateasca strategiile de schimbare in educatie? Ce impact ar putea avea astfel de comunitati de practici in implementarea de jos in sus a politicilor in domeniul educatiei? Cum ar putea fi stimulate astfel de comunitati de practici in educatie si care ar fi valoarea adaugata a acestora catre un scop comun – o educatie mai buna pentru elevii si studentii nostri?

Valorificarea dimensiunii de gen in educatie

Ceea ce ne defineste ca femei sau barbati reprezinta un lung sir de experiente de invatare sociala, in familie, in cercul de prieteni, in scoala sau in alte contexte. Ca institutie sociala, scoala reprezinta un important laborator al proceselor de constructie de gen la elevi. Din aceasta perspectiva, modul în care sunt organizate experientele de învatare, atât prin continutul lor explicit sau implicit, cât si prin modelele de activitate cognitiva si de interactiune sociala pe care le presupun, pot exercita influente semnificative asupra constientizarii si interiorizarii de gen, asupra asumarii sau exercitarii rolurilor de gen.

Este de presupus ca exista însa o serie de strategii didactice care au un potential mai ridicat de favorizare a constructiilor de gen, în timp ce altele sunt neutre la dimensiunea de gen sau pur si simplu ignora aceasta perspectiva. Alegerea unui anumit tip de strategii didactice reprezinta asadar o optiune care poate influenta modul în care se realizeaza procesele de constructie de gen la elevi.

Interiorizarea de gen este deopotriva un proces psihologic (filtrat prin prisma caracteristicilor individuale ale elevilor, a profilului psiho-intelectual, a intereselor si aptitudinilor fiecarui elev), dar si social (construit pemanent în interactiunile sociale în care elevul este actor). Ca urmare, din perspectiva psihologica, este de presupus ca acele strategii didactice de predare-învatare-evaluare care pun accentul pe cunoasterea, respectarea si valorificarea caracteristicilor individuale ale elevilor - fete sau baieti -
favorizeaza în mai mare masura procesul de constientizare si interiorizare a genului. De asemenea, corespunzator perspectivei sociologice, este de presupus ca activitatile de învatare care antreneaza elevii într-un univers de interactiuni sociale cât mai diverse, în contexte cât mai apropiate de cele reale favorizeaza în mai mare masura procesele de constructie de gen.

Conform principiului egalitatii de sanse în educatie, este necesar ca strategiile didactice utilizate în clasa sa promoveze valori, practici sau tratamente care sa nu introduca discriminari de gen (asupra fetelor, pentru ca sunt fete, sau asupra baietilor pentru ca sunt baieti). În acest sens, strategiile didactice de predare-învatare-evaluare care utilizeaza în aceeasi masura modele, practici si experiente de viata atât masculine, cât si feminine, au un potential mai ridicat de respectare a principiului egalitatii de sanse în educatie din perspectiva gen.

Acum 3 ani, participam la o cercetare cu o tema inedita - perspective de gen in educatie. Imi amintesc si acum surprinderea cadrelor didactice cu care am stat vorba in cadrul cercetarii cu privire la o astfel de tema. Eu predau matematica, spunea o profesoara! Pentru mine nu conteaza daca elevii mei sunt fete sau baieti! Matematica este aceeasi pentru toti!

Si totusi, matematica se poate invata in multe feluri. Exemplele pe care le utilizam, continutul non-matematic al unor probleme, imaginile utilizate in manuale, tipul de solicitari nu sunt intotdeauna lipsite de mesaje de gen.

Teme de reflectie asupra dimensiunii de gen in predarea diverselor arii curriculare, dar si sugestii privind strategiile didactice in raport cu procesele de constructie a genului in educatie ne propun 8 publicatii realizate anul trecut de Institutului de Stiinte ale Educatiei. Lucrarile au fost publicate cu sprijinul Reprezentantei UNICEF in Romania si se distribuie gratuit cadrelor didactice care doresc sa se familiarizeze cu perspectiva pedagogica in abordarea dimensiunii de gen in educatie.

Publicatiile trateaza pe rand ariile curriculare matematica si stiintele naturii, tehnologii, arte, educatie fizica si sport, limba si comunicare, om si societate, consiliere si orientare. De asemenea, una dintre publicatii contine un glosar de termeni privind dimensiunea de gen in educatie si un instrument de evaluare a institutiei scolare din perspectiva respectarii echitatii de gen.

Stim sa oferim feedback?

Anul trecut pe vremea aceasta ma aflam impreuna cu cativa colegi de proiect (Grundtvig – ASSIPA), incercand sa creionam o propunere de curs de formare a formatorilor cu o tema foarte interesanta pentru mine: implicarea celor care invata in procesul de evaluare. Printre multe alte subiecte pe care le-am propus pentru continutul unui asemenea curs, Jeny Hugs a incercat sa faca o demonstratie despre caracteristicile unui feedback relevant si rolul acestuia in invatare.

Desi aveam impresia cu totii ca stim ce inseamna feedback, la o prima incercare exercitiul nostru s-a transformat intr-o simpla discutie de grup care nu facea altceva decat o trecere in revista a cea ce se intamplase in intalnirea noastra cu o zi inainte. Nici pe departe nu am reusit sa oferim celei care ne solicitase feedback-ul un mesaj care sa insemne ceva pentru comportamentul sau viitor.

Am invatat atunci ca a oferi un feed-back relevant este nevoie sa respectam cateva reguli, cum ar fi:

• Mesajul este simplu si clar;

• Mesajul este orientat catre persoana care a solicitat feedback. Doar un feedback personalizat poate avea un impact relevant si poate determina o schimbare in procesul invatarii;

• Mesajul se refera la un aspect care poate fi schimbat in viitor;

• Intervenţia se refera în mod specific la o problemă ce trebuie clar enunţată. Un feedback care face referiri generale asupra unei probleme s-ar putea sa nu fie foarte util in identificarea eventualelor solutii;

• Interventia poate oferi si eventuale solutii celui care solicita feedback.

In concluzie, daca doresti sa oferi un feedback util si relevant unei persoane, priveşte în ochi, direct şi sincer pe cel căruia îi adresezi mesajul! Fii pozitiv, autentic şi încrezător că lucrurile se pot schimba.

Ma intreb daca elevii si studentii nostri, dar si profesorii utilizeaza feedback-ul ca un exercitiu pentru revizuirea proceselor de invatare. Eu, de pilda, am invatat despre feedback ca fiind o componenta importanta in functionarea unui sistem, in speta cel educational. Dar nu imi amintesc sa fi invatat la scoala sau in universitate cum poate fi utilizat feedbackul in pocesul invatarii sau care sunt regulile unui feedback util. In cel mai fericit caz, acesta era plasat undeva la sfarsitul unui curs, atunci cand se facea evaluare finala.

Cu unele adaptari, regulile de oferire a feedbackului ar putea fi utile si in mediul on-line. E drept ca nu ai contact face-to-face cu persoana careia ii oferi feedback, dar cu siguranta poti face ca mesajul tau scris sa fie simplu, concret, orientat si sugestiv.

Deoarece unul dintre colegii de proiect, Graham Attwell a editat in format video cateva dintre sesiunile cursului nostru, voi reveni cu alte insemnari depre continutul acestui curs in curand.

10 mituri despre schimbare in educatie

Nu va temeti, nu voi scrie o prelegere despre nenumaratele teorii ale schimbarilor sociale si nici nu voi face referiri la solutiile de-a gata pe care ni le ofera astazi scrierile despre reformele in educatie. Prin profesie si interese, mi-a fost dat sa ma aflu in ultimii 10 ani pe valurile diverselor schimbari pe care le-a pretins sistemul de educatie in Romania si nu numai. Cele mai puternice momente in care am invatat cu adevarat au fost insa intalnirile cu elevii, studentii, profesorii, directorii, inspectorii scolari, parintii.

Dincolo de realitatile la firul ierbii pe care ni le ofera actorii scolii (si care ne invata - a cata oara - cat de lung si complicat este drumul de la politici la implementare), mi-am notat de-a lungul timpului o lista de mituri frecvent uzitate. In opinia mea, destructurarea acestora si repunerea in discutie a problematicilor pe care le inglobeaza ar reprezenta de fapt inceputul unei schimbari reale in educatie.

1. Elevii nu mai sunt interesati sa invete;
2. Elevii nu mai au respect fata de profesori;
   
3. Metodele pedogogice active nu pot fi utilizate tot timpul si la toate disciplinele, deoarece acestea cer timp, programa trebuie parcursa si nu avem intotdeauna mijloacele necesare;
4. Chiar daca incercam sa introducem inovatii in modul de organizare al invatarii, standardele de evaluare nu ne avantajeaza;
5. Manualele alternative mai rau ne incurca;
6. Parintii sunt dezinteresati de scoala; cele mai importante cauze ale esecului scolar sunt cele familiale;
7. In scoala nu se fac discriminari (de gen, etnice, de statut social etc.), deoarece toti elevii sunt tratati la fel si sunt evaluati obiectiv pe baza de standarde comune;
8. La scolile de arte si meserii se duc cei mai "slabi" elevi;
   
9. O scoala buna este o scoala care are termopan si calculatoare;
10. Nu se pot dezvolta programe extra-scolare deoarece nu sunt resurse.