Pedagogie in culori!

Probabil seminariile de pedagogie cu studentii se numara printre acele evenimente pe care le traiesc cu maxima intensitate. Timpul trece fara sa il percep, ma simt absorbita intr-o comunicare inedita cu o generatie pe care incerc sa o inteleg si de la care cred ca am de invatat. Aud adesea critici si amaraciune la adresa noilor generatii: nu mai citesc, nu vor sa invete, nu mai au respect, nu mai au valori.

Ii privesc lucrand, sustinand o opinie, zambind sau criticand si ma gandesc ca tare as fi vrut sa fiu si eu ca ei cand eram studenta. Imi place dezinvoltura lor, increderea in fortele proprii, curajul de a se expune unei confruntari. Multi dintre ei au activitati in organizatii de voluntariat, isi gasesc resurse, stiu sa se organizeze si sa propuna idealuri ambitioase, cum ar fi de pilda cel al instigatorilor Bologna: Noi schimbam educatia din Romania!

Si ma gandesc ca e la fel de mare pacatul sa nu avem incredere in noile generatii, pe cat e cel ca nu ne mai intereseaza sfatul varstnicilor.

Iata doua ipostaze intre care incerc sa imi gasesc repere:

1. Interviul din ziarul Gandul cu Domnul Profesor Eugen Noveanu, nominalizat pe blogul instigatorilor Bologna;
2. O grupa de studenti de la modulul de pedagogie, construind intr-un seminar proiectiile lor privind "o scoala buna".

Despre timp si procesul Bologna

Doua sunt sursele mele de inspiratie in acest moment. Aparent fara legatura, vad acum fire subtile intre cele doua surse. Prima sursa e un filmulet care indeamna la reflectie asupra timpului, din multiple perspective. Cea de-a doua sursa e o scrisoare pe care am decoperit-o pe site-ul dedicat saptamanii Bologna in universitati (powered by ANOSR). Legatura dintre ele: poate e timpul sa ascultam cu adevarat ce asteptari au studentii nostri! Timpul lor conteaza!