Radio Active - un proiect european despre care vom mai auzi curand!

Tocmai am sosit de la Londra de la o intalnire de proiect european. Un proiect special, cu o echipa foarte pasionata si creativa. Ideea proiectului e pe cat de simpla, pe atat de interasanta! Give young people at risk a voice!!! Radio conceput si realizat de copii! O varianta atat de productiva de invatare! Mai jos un video cu rol de evaluare a intalnirii de proiect. Sper sa va placa!~Mai vorbim despre proiectul din Romania cat de curand!

Make a video - it's fun, easy and free!
www.onetruemedia.com

Nancy White - secretele evaluarii unei comunitati de practici

Invata pentru tine - la Antena 1

Despre invatare - o alta paradigma

Probabil cititorii acestui blog s-au familiarizat deja cu opiniile lui Graham Attwell pe care le-am publicat aici de-a lungul timpului. Unii dintre voi l-au si cunoscut la Bucuresti, atunci cand l-am invitat la o intalnire cu studentii. De data aceasta, Graham m-a surprins cu un nou video care sintetizeaza o multime de idei pe care le-am discutat in ultimii ani in proiectele noastre de cercetare.

Urmarind filmul m-am simtit mai mult decat motivata sa cred ca e momentul sa si facem ceva. Sa propunem celor interesati un mod diferit de a vedea invatarea, evaluarea, curriculum-ul, strategiile didactice si mai ales atitudinile. In speranta ca acest film va avea un impact asupra celor care il vor vedea. Poate e un pic cam lung, dar va asigur ca merita sa il vedeti pana la ultima secunda.

Sambata, cu Graham Attwell despre educatie si invatare!

A trecut mai bine de o saptamana de cand Graham s-a intalnit cu cativa studenti in Bucuresti, la Institutul de Stiinte ale Educatiei. Sesiune, sambata dimineata, publicitate discreta...intr-adevar cativa studenti...putini si foarte buni! Cei mai multi dintre ei sunt cei care au construit Proiectul Bologna, de curand premiati pentru "cel mai bun proiect al anului 2006 la sectiunea Educatie si Cercetare” in cadrul Galei Societatii Civile. Felicitari! Dincolo de meritele proiectului, am descoperit de fapt o comunitate de practici care chiar functioneaza!

Un dialog deschis, povesti despre ce inseamna a fi student in Romania, proiecte de viitor. Apoi, in Cismigiu, s-au lipit doua mese...si nu ma mai saturam privindu-i...un grup punea la cale ziua de 1 iunie - o bucurie pentru copiii unui sat uitat de lume....cine aduce sfoara?...dar creioane colorate, dar mingi pentru copii?...cine are idei de activitati distractive cu copiii..Alti cativa pregateau statutul unei noi asociatii. Graham, incantat si entuziast!

Cateva marturii - fotografii si prezentarea lui Graham.

Nevazutii tineri ai sistemului de educatie

In anul 2005, 20,8% dintre tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani nu erau cuprinsi in nicio forma de educatie sau formare profesionala. Cu alte cuvinte, aproximativ 20% dintre tinerii Romaniei fie nu trecusera niciodata pe la scoala, fie vizitasera scoala pentru o perioada de timp, dar fara sa depaseasca 8 sau 10 clase. Oricare ar fi fost situatia acestora, sistemul de educatie nu a reusit sa le ofere sansele minime de integrare socio-profesionala.

Cine sunt acesti tineri si cum se descurca ei intr-o Romanie proaspat integrata in UE? Ce sanse au acestia de a gasi un loc de munca decent? Ce reprezinta pentru ei un deziderat ca acela al educatiei pemrmanente (lifelong learning) atat de discutat in Europa? Ce angajator ar putea fi convins sa ofere un loc de munca unui tanar care nu detine un certificat de calificare si, uneori, nici macar unul de absolvire a 8 sau 10 clase?

In ultima vreme, am avut ocazia sa stau de vorba cu cativa dintre acesti tineri. Destinul multora dintre ei este marcat de probleme in familie, saracie sau situatii de viata la limita supravieturii. Mobilitatea geografica a familie reprezinta in multe cazuri un factor asociat intreruperii scolii.

Pe de alta parte, fiecare intalnire cu un astfel de tanar mi-a dezvaluit personalitati interesante, experiente de viata din care au avut foarte multe de invatat, capacitate de reflectie asupra propriului destin, dar si dezamagiri, neincredere in propriile forte sau fatalism.

Cel mai mult m-au impresionat insa varietatea experientelor de invatare prin care au fost nevoiti sa treaca. Cei mai multi dintre tinerii cu care am stat de vorba detineau competente dobandite in diverse contexte: munca in gospodarie, cresterea fratilor mai mici, munci temporare in diverse domenii, situatii dificile de viata.

Unul dintre tinerii de 18 ani care nu fusese niciodata la scoala imi spunea cu convingere la inceputul interviului ca nu stie sa citeasca, sa scrie sau sa socoteasca. Dar cand imi povestea despre o experienta de munca intr-o alta localitate spunea cam asa ...nu puteam veni acasa decat la o saptamana. Distanta era mare. Pana la Bucuresti vreo 50 KM si de acolo inca vreo 300 Km. Numai dus, 350 KM, in total vreo 700 KM! Aha! Stia sa calculeze, stia sa aproximeze, parcursese distanta aceasta o buna perioada de timp!

Un altul lucrase mai bine de cativa ani la un depozit de lemne. Cu ziua sau ori de cate ori patronul avea nevoie de mana de lucru. Mi-a povestit cu lux de amanunte peste 7 specii de arbori, cu descrieri tehnice si calitati de ardere. Invatase asta de la clientii care veneau sa cumpere lemn!

Cel de-al treilea era expert in cresterea copiilor. Stia ce e bine si ce nu e bine sa manance un copil, cum trebuie supravegheat si ce valori ar trebui transmise in educatia in familie.

Din pacate, nici un certificat nu confirma competentele pe care le detin. Pe de alta parte, certificatele de absolvire a 4, 8 sau zece clase spun la fel de putin despre ce stiu, pot sa faca sau ar putea sa faca acestia.

In aceste conditii, drumul acestor tineri spre piata muncii sau reintoarcerea la educatie este anevioasa, daca nu imposibila. Atunci cand renunta la fatalism, visul de a pleca in Europa le incalzeste un licar de speranta.

Pentru acesti tineri, sistemul de educatie actual nu are prea multe oferte. E imbucurator faptul ca tot mai mult tineri in Romania se indreapta spre invatamantul superior. In acelasi timp insa, aproape 20% dintre tinerii romani raman nevazuti, dezamagiti si neincrezatori in sansele si viitorul lor.

Web 2.0. sau nevoia de a regandi educatia

Un filmulet care stimuleaza la reflectie! Cum ne influenteaza noile instrumente de tip social software modul in care invatam? In ce masura educatia valorizeaza capacitatile si abilitatile pe care elevii si studentii, ca utilizatori predilecti, le dobandesc in spatiul virtual? Cum ar putea fi integrate aceste instrumente in educatie, astfel incat invatarea sa devina autentica, personalizata, flexibila, creativa? Ce tip de pedagogie se potriveste acestei invatari? Doar cateva intrebari care mi-au venit in minte vizionand acest filmulet.

Blogul unui calator

Graham Attwell este poate cel mai infocat sustinator al valentelor pe care le are invatarea informala, din cati cercetatori in domeniul educatiei am avut eu sansa sa intalnesc. Un calator prin definitie, n-ai sa ghicesti niciodata in ce colt al lumii se afla sau la ce conferinta isi incanta auditoriul!

Daca ii vizitezi blogul, insa, vei avea surpriza sa descoperi ca exista un loc in care Graham locuieste de parca n-ar fi nicaieri in alta parte, cu gandurile, emotiile, cautarile si mirarile lui. Iar resursele si marturiile stocate aici nu-s nici pe de parte neinteresante!

Asa ca, daca as cauta o resursa consistenta in domeniul invatarii informale, n-as ocoli Graham's blog si cea mai recenta prezentare a sa Learning landscapes.

Thanks, Graham! This post is about you!