10 mituri despre schimbare in educatie

Nu va temeti, nu voi scrie o prelegere despre nenumaratele teorii ale schimbarilor sociale si nici nu voi face referiri la solutiile de-a gata pe care ni le ofera astazi scrierile despre reformele in educatie. Prin profesie si interese, mi-a fost dat sa ma aflu in ultimii 10 ani pe valurile diverselor schimbari pe care le-a pretins sistemul de educatie in Romania si nu numai. Cele mai puternice momente in care am invatat cu adevarat au fost insa intalnirile cu elevii, studentii, profesorii, directorii, inspectorii scolari, parintii.

Dincolo de realitatile la firul ierbii pe care ni le ofera actorii scolii (si care ne invata - a cata oara - cat de lung si complicat este drumul de la politici la implementare), mi-am notat de-a lungul timpului o lista de mituri frecvent uzitate. In opinia mea, destructurarea acestora si repunerea in discutie a problematicilor pe care le inglobeaza ar reprezenta de fapt inceputul unei schimbari reale in educatie.

1. Elevii nu mai sunt interesati sa invete;
2. Elevii nu mai au respect fata de profesori;
   
3. Metodele pedogogice active nu pot fi utilizate tot timpul si la toate disciplinele, deoarece acestea cer timp, programa trebuie parcursa si nu avem intotdeauna mijloacele necesare;
4. Chiar daca incercam sa introducem inovatii in modul de organizare al invatarii, standardele de evaluare nu ne avantajeaza;
5. Manualele alternative mai rau ne incurca;
6. Parintii sunt dezinteresati de scoala; cele mai importante cauze ale esecului scolar sunt cele familiale;
7. In scoala nu se fac discriminari (de gen, etnice, de statut social etc.), deoarece toti elevii sunt tratati la fel si sunt evaluati obiectiv pe baza de standarde comune;
8. La scolile de arte si meserii se duc cei mai "slabi" elevi;
   
9. O scoala buna este o scoala care are termopan si calculatoare;
10. Nu se pot dezvolta programe extra-scolare deoarece nu sunt resurse.