Incurajarea comunitatilor de practici - o posibila strategie de schimbare in educatie?

Nu de mult, Beverly Trayner semnala aparitia unui site resursa cu privire la idea de comunitate de practici. Am vizitat site-ul si gasesc ca este una dintre cele mai accesibile si structurate resurse despre idea comunitatilor de practici la care am avut acces pana acum. Din pacate, resurse in limba romana pe acest subiect sunt destul rare, asa ca incerc aici un exercitiu de traducere a unor elemente cheie care definesc o comunitate de practici.


Comunitatea: O comunitate de practici este un grup care se auto-organizeaza. Membrii acestui grup impartasesc un scop comun, o modalitate de lucru si de comunicare si se pun de acord asupra rezultatelor pe care doresc sa le obtina. Membrii unei comunitati de practici pot apartine aceleasi organizatii, dupa cum pot proveni si din organizatii diferite.
Domeniul: O comunitate de practici se ocupa de un domeniu specific de care sunt interesati toti membri sai, chiar daca acestia au o pregatire profesionala diferita sau perspective diferite asupra aceluiasi domeniu de interes.
Practici: Cel mai important aspect intr-o comunitate de practici sunt experientele concrete si intrebarile. Membrii unei comunitati de practici isi impartasesc propriile experiente intr-un domeniu si incearca sa identifice impreuna raspunsuri la intrebari sau modalitati utile in rezolvarea propriilor probleme.
Motivatia: Membrii unei comunitati de practici pun pasiune in participarera lor la aceasta comunitate deoarece sunt constienti ca pot invata din aceasta experienta. Aceasta inseamna ca membrii unei comunitati de practici sunt implicati personal si motivati. Ei nu sunt doar simpli reprezentati ai unei institutii sau alteia.
Mandat: Prin mandatul oferit membrilor comunitatii, organizatiile implicate sunt interesate si dedicate comunitatilor de practici. Acestea definesc domeniul de interes al comunitatii si rezultatele asteptate.
Structura: Orice comunitate de practici poate avea o un echilibru intre o structura formala si una informala. O comunitate de practici depaseste limitele unei singure organizatii si are rolul de a intr-realationa mai multe organizatii.

Exista astfel de comunitati de practici in educatie? Probabil exista, dar nu mi-a fost dat sa gasesc prea des astfel de comunitati in munca mea de cercetare. Cadrele didactice, directorii de scoala, parintii si elevii, profesorii si studentii, alti actori la nivel local nu au foarte multe ocazii de a comunica, de a-si identifica impreuna problemele, de a-si impartasi experientele si de a cauta impreuna solutii. Lumea scolii este inca separata in caste iar scolile sau universitatile comunica destul de putin intre ele. Asa se face, de pilda, ca multe scoli care au fost implicate in diferite proiecte au dobandit experiente valoroase care raman inca necunoscute unor scoli vecine, chiar daca acestea sa alfa la doar cativa metri distanta.

Ma intreb in ce masura stimularea si sprijinirea unor comunitati de practici in educatie ar putea sa imbunatateasca strategiile de schimbare in educatie? Ce impact ar putea avea astfel de comunitati de practici in implementarea de jos in sus a politicilor in domeniul educatiei? Cum ar putea fi stimulate astfel de comunitati de practici in educatie si care ar fi valoarea adaugata a acestora catre un scop comun – o educatie mai buna pentru elevii si studentii nostri?