Se intampla ca in ultima perioada sa fiu in preajma fratelui meu care se pregateste la filosofie pentru facultate. Petrecem ore bune de seara descifrand citate din filosofi celebri, eu ca simplu cititor amator, el ca aspirant catre o cunoastere mai aprofundata a domeniului. Printre altii, J.J. Rousseau si ideea de contract social. Si imi amintesc de ce l-am admirat atat de mult pe Rousseau ca pedagog. In primul rand pentru ca avea incredere in natura buna a omului. Apoi, pentru ca visa la un model de societate democratica in care fiecare cetatean sa poata participa nemijlocit la decizii. Intr-un fel, ma gandesc ca Rousseau visa la un fel de blogosfera, in care vocea fiecaruia este auzita. Iar dincolo de interesele particulare ale fiecarui autor de blog, spatiul comun al blogosferei ar putea intr-o zi sa exprime ceea ce Rousseau numea vointa generala.
Apoi, probabil tot de la Rousseau mi se trage si increderea neconditionata pe care tind sa o acord oamenilor. Asteptari inselate? Uneori, da. De cele mai multe ori, nu. De foarte multe ori, asteptarile imi sunt depasite. Am cunoscut oameni extraordinari, de la care nu speram poate atat de mult.
M-am intrebat adesea de ce oare in multe medii profesionale, increderea care se acorda oamenilor se bazeaza in primul rand pe CV, grade, functie, doctorate, varsta etc. Mult mai dificil sa castigi increderea prin ceea ce stii, poti sa faci sau mai ales prin ceea ce ai putea sa faci daca ti s-ar acorda un pic de incredere neconditionata.
Cineva spunea ca increderea de care ai vrea sa te bucuri reprezinta suma increderii pe care esti gata sa o acorzi celorlalti. Voi ce spuneti?
Apoi, probabil tot de la Rousseau mi se trage si increderea neconditionata pe care tind sa o acord oamenilor. Asteptari inselate? Uneori, da. De cele mai multe ori, nu. De foarte multe ori, asteptarile imi sunt depasite. Am cunoscut oameni extraordinari, de la care nu speram poate atat de mult.
M-am intrebat adesea de ce oare in multe medii profesionale, increderea care se acorda oamenilor se bazeaza in primul rand pe CV, grade, functie, doctorate, varsta etc. Mult mai dificil sa castigi increderea prin ceea ce stii, poti sa faci sau mai ales prin ceea ce ai putea sa faci daca ti s-ar acorda un pic de incredere neconditionata.
Cineva spunea ca increderea de care ai vrea sa te bucuri reprezinta suma increderii pe care esti gata sa o acorzi celorlalti. Voi ce spuneti?
Facebook/MAGDA
6 comentarii:
Eu cred ca ai mare dreptate in a aprecia deschiderile pe care opera lui Rousseau le-a realizat...E ceva ce inspira, lasam exegetii sa descopere ce anume il face relevant in contexte moderne. Deocamdata blogosfera e un factor de influenta a guvernarii la fel cum e un spatiu deschis fiecaruia: in anumite contexte si intre anumite limite. Dar tendinta sa de dezvoltare merita urmarita, cu siguranta.
Esti convinsa ca mai exista/ mai e necesara "o vointa generala"?
Ce zici de scenariul urmator:
Anul 2025, stire de pe EuroNews (nici nu il pun sa fie prea departe :-) ):
* 80% din cetatenii UE nu au habar cine e primul ministru. Aparatul legislativ este ales pe baza votarii unor idei, sustinute de partide aflate in spatele lor. Executivul e alcatuit din functionari specializati, cu implicare politica. Oamenii voteaza exclusiv ideile. Aceastea sunt dezbatute intens, in traditionalele RL, SL, si noul 4Web5.0. Arareori apare un personaj in fata. In ultimii 4 ani, toti cei care au aparut in fata s-a dovedit ca erau impostori si aveau probleme cu fiscul. Turcia, si Azerbaidjan, ultimi candidati la extinderea UE mai au de indeplinit doar criteriul eliminarii votului uninominal..."
:)
Seducator scenariul, Bogdan! Despre predictii in zona IT - mi-a placut o interpretare pe care am gasit-o pe aici pe undeva: Atunci cand vine vorba despre impactul pe care l-ar putea avea la nivel social dezvoltarile in domeniul IT, de obicei, suprastimam pe termen scurt, dar subestimam pe termen mai lung.
Apoi, ca sa raspund la intrebare, o vointa generala, in sensul definit de Rousseau (ca suma a diferentelor dintre vointele particulare) probabil ca exista, sau macar o gasesc necesara, indiferent de mijloacele pe care le utilizeaza pentru a se exprima. Ce zici de asta, de pilda...http://www.24hoursfordarfur.org/main.php
Altfel, sa vad mai putine fetze de politicieni nu m-ar deranja defel. Ce mi se pare interesant este ca tot ei sunt cei care s-au inghesuit sa isi fac blog, de pilda. Asta ma readuce la dilema pe care am trait-o deschizand acest blog. Oare ce-i mai important - sa ai blog sau sa fii un bun cititor de bloguri?
e-democratia - un posibil raspuns la provocarea lui J.J. Rousseau
http://www.crisscrossed.net/2007/07/30/e-democracy-participation-next-1/
Eu cred ca tocmai increderea era cheia... nu sistemul. Si ca toate ideile/conceptele valoroare, nu se poate modela, ba chiar se denatureaza cand incerci sa o faci... cred ca numai mintea noastra poate modela ceva ca iubirea sau increderea, fara ca noi sa fim complet constienti de ce e acolo, de fiecare pilon sau proces (deasta or si provoca euforice)... valabil si pentru opuse: ura sau suspiciune, paranoie... bune sau rele, nu conteaza, sunt mai complexe decat noi desi ne definesc. Si concluzia nu e ca "totul e relativ" sau "mai bine o lasam neexplorata pe asta" ci mai... deschisa (ma duce gandul la "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii") mai umana.
Ma gandesc cum ar arata lumea cu o vointa comuna. Cred ca solutia e simpla: nu e o vointa de sus in jos sau de jos in sus sau jos-sus-jos.... pus is simplu trendul e dat de ce se intampla bogat mai degraba in diversitate decat in factori determinanti. Gata ca vb prostii... imi era doar dor sa ii scriu Magdalenei. te pup si... incredere ;)
Multumesc, Vlad! I trust you!
Trimiteți un comentariu