- Cum poate recunoaste un facilitator nevoia de a interveni in discutie?
- Cum ar putea facilitatorul sa incurajeze invatarea independenta?
- Cum poate un facilitator sa identifice echilibrul intre independenta studentului si nevoia de confort psihologic intr-un mediu on-line?
Conform Clegg, P., and J. Heap. 2006, exista trei niveluri de competenta cognitiva a celor care invata. Fiecare nivel presupune tipuri diferite de interventii ale facilitatorului:
- Nivelul 1. Prezentarea propriei opinii sau experiente, relatia cu experienta/opiniile ceilorlalti, utilizare experientei/opiniilor altora pentru a argumenta propriile opinii. La acest nivel, facilitatorul trebuie sa sprijine, sa incurajeze, sa stimuleze discutiile si descrierile, sa arate empatie dar sa nu judece sau sa intervina prea mult. (“acting with prudent inaction”)
- Nivelul 2. Raportarea unor concepte noi la practica. La acest nivel, facilitatorul trebuie sa demonstreze ca este disponibil sa sprijine, sa ofere studentilor resurse suplimentare, sa ridice probleme, sa propuna subiecte de dezbatere care sa lege teoria de practica;
- Nivelul 3. Raportarea unor concepte noi la alte resurse academice. La acest nivel, studentii au mai multa independenta in ceea ce invata. Facilitatorul trebuie doar sa incurajeze initativele studentului, sa sesizeze eventualele erori de interpretare, sa puna intrebari relevante in raport cu unele concepte mai dificile, sa se asigure ca referirile la surse sunt corecte si sa incurajeze independenta.
Clegg, P., and J. Heap. 2006. Facing the challenge of e-learning: Reflections on Teaching Evidence-Based Practice through Online Discussion Groups. Innovate 2 (6). Available from http://www.innovateonline.info/index.php?view=article&id=290 (accessed September 3, 2006).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu